Anime (アニメ, Anime?) (pronunțat /g2;ænɪmeɪ/ sau /g2;ænɪmə/ în engleză) este o abreviere a termenului englez ranimationr1; (însemnând animație), avându-și originea în seria manga. Deși termenul este folosit în Japonia pentru referirea unei animații în general, utilizarea în engleză se referă la un material originar din Japonia. În țara lor originară sunt foarte populare, anul 2001 fiind perioada când Spirited Away( Sen to Chihiro no Kamikakushi) a întrecut popularitatea filmului Titanic.
Anime-ul este desenat manual, însă tehnicile asistate de calculator au devenit chiar comune în ultimii ani. Este utilizată în seriile televizate, filme, video-uri, jocuri video și reprezintă toate genurile ficționale.
Istorie
Începutul secolului al XX-lea a marcat dezvoltarea proiectelor anime, odată cu experimentarea japoneză a tehnicilor animate explorate în Franța, Germania, Statele Unite ale Americii și Rusia. Ecranizarea celui mai vechi anime a avut loc în 1917; era un clip de două minute cu un samurai care încerca să își testeze noua sabie pe ținta sa, doar ca să fie înfrânt de către aceasta.
Anul1930 devine anul când animația devine alternativa narării comparate cu industria subdezvoltată a actoriei (live-action). Spre deosebire de America, industria live-action rămâne în Japonia o piață mică, suferind de bugetări și restricții ale locațiilor și castingurilor. Lipsa actorilor vestici, de exemplu, a făcut aproape imposibile realizarea filmelor a căror acțiune se desfășoară în Europa, America sau lumi fantastice care nu implică Japonia. Animația le permitea artiștilor să creeze orice personaje și locații.
Succesul filmului Albă-ca-Zăpada și Cei Șapte Pitici al lui Disney din 1937 influențează animatorii japonezi. Osamu Tezuka adaptase și simplificase numeroase tehnici de animație Disney pentru a reduce costurile și numărul cadrelor în producție. Această metodă a fost percepută ca o tehnică temporară care să îi permită producția într-un program fix cu personal neexperimentat.
În timpul anilor '70, are loc o creștere a popularității seriilor manga, care ulterior au fost animate, în special cele create de Osamu Tezuka, care a fost numit o rlegendăr1; și rzeul mangar1;. Munca sa și a altor pionieri în domeniu au inspirat caracteristici și genuri care sunt elementele fundamentale ale animeului de astăzi. Genul robotic (cunoscut ca rMechar1; în afara Japoniei), de exemplu, luase formă prin Tezuka, se dezvoltase în genul Super Robotului prin Go Nagai și alții, și a fost revoluționat la sfârșitul deceniului de Yoshiyuki Tomino, care dezvoltaze genul Robotului Adevărat. Anime-urile cu roboți precum seriile Gundam și Macross au devenit clasice în anii'80, stilul robotic fiind cel mai comun în Japonia și restul teritoriilor. Perioada aceasta devine mai acceptată în mainstreamul japonez (deși mai puțin ca seriile manga) și cunoaște o expansiune în producție. Seriile anime cunosc expansiunea în magazinele de peste mări în anii '90 și chiar mai mult în anii '00.
Terminologie
În limba japoneză, termenul animație este scris în katakana ca アニメーション (animēshon). Termenul abreviat, anime (アニメ), este inițiat în anii '70. Ambele forme sunt valide, însă forma mai scurtă este cea mai utilizată. Pronunția japoneză a anime diferă semnificativ de engleza standard, care are diferite vocale și accente. (În japoneză fiecare timp are același accent.) Ca puținii termeni japonezi cum ar fi saké, Pokémon, și Kobo Abé, anime este câteodată rostit animé ca în franceză cu accent grav pe ultimul e, pentru a releva cititorului că acea literă se pronunță. Totuși, accentul nu apare în nici o utilizare a japonezei romanizate.
Utilizarea termenului
În Japonia, termenul nu specifică originea națională a animației; totuși, este folosit ca o familie de cuvinte pentru toate formele de animație din întreaga lume. În engleză, sursele din dicționare definesc anime ca rstil de animație japoneză a unei imagini în mișcarer1; Lucrările non-japoneze care împrumută stilizarea de la anime face referire la ranimația influențată de animer1;, dar nu este neobișnuit pentru un privitor care nu știe țara de origine a unui asemenea material să îl numească simplu "anime". Unele lucrări sunt co-producții cu companii non-japoneze, cum ar fi seriile IGPX sau Ōban Star-Racers ale Cartoon Network și Production I.G, care s-ar putea sau nu să fie considerate anime de diferiții spectatori.
În engleză, anime poate fi folosit ca substantiv comun("Urmărești anime?") sau ca un adjectiv supletiv(rAnime-ul Guyver este diferit de filmul Guyverr1;). Poate fi utilizat și ca substantiv defectiv, ca în rCât anime ai colecționat?r1;și așadar nu poate fi pluralizat în anime-uri.
Sinonime
Anime este corelat cu japonimație, dar acest termen nu mai este utilizat. Japonimația a fost foarte utilizat în timpul anilor '70 și '80, dar a fost înlocuit de anime în mijlocul anilor '90 pe măsură ce materialul a devenit și mai cunoscut în țările vorbitoare de engleză. În general, termenul apare acum doar în contexte nostalgice. Deși termenul a fost corelat în afara Japoniei cu orice animație importată din aceasta, este utilizat acum în Japonia, pentru a face referire la animația domestică. Cum anime nu identifică țara originară în utilizarea japoneză, Japanimația este utilizat pentru a distinge lucrările japoneze de celelalte ale lumii.
În Japonia, manga poate să se refere și la animație și benzi desenate(deși utilizarea manga pentru a se referi la animație este de multe ori restricționată non-fanilor.) Printre vorbitorii de engleză, manga se află sub strictul sens de bandă desenată japoneză. O altă explicație ar fi datorată de distribuitorul de anime al magazinelor din Marea Britanie și S.U.A, Manga Entertainment: firma începuse folosirea termenului în Marea Britanie, lucru comun în afara Japoniei. Termenul "animanga" a fost utilizat pentru a se referi la anime și manga deopotrivă.
Caracteristici vizuale
Ca mediu vizual, anime-ul tinde spre stilurile vizuale ce pot varia de la artist la artist sau studio la studio. Unele titluri pot avea stilizări comune: de exemplu, FLCL, este cunoscut pentru stilizarea sa exagerată. În constrast, titluri precum Only Yesterday sau Jin-Roh au aspect mai realist, având puține exagerări stilistice.
În timp ce diferitele titluri și artiști au propriul lor stil, multe elemente stilistice au devenit atât de comune, încât sunt descrise ca fiind un constituent al anime-ului în general. Totuși, asta nu înseamnă că toate animeurile moderne trebuie să aibă un stil artistic comun și strict. În general, cea mai comună formă de desenare a animeurilor este cea unde personajele au rtrăsături fizice exagerate cum ar fi ochi mari, păr mare, membre lungi și bule de dialog cu forme dramatizate, replici rapide și onomatopeice, tipografie exclamatorier1;.
Încă un element stilistic este cel al liniilor. În anime liniile sunt de obicei influențate de aspectul stilistic al lucrului cu pensula, decât cu un stilou caligrafic. Acest lucru poate fi datorat faptului că japoneza a fost scrisă în mod tradițional cu pensula, având influență asupra artei japoneze, prin aceasta liniile pot fi diferențiate de arta vestică. Cele vestice au fost făcute cu un stilou. Influențele acestor lucruri pot fi observate în abundența grosimii liniilor.
Anime tinde de asemenea să împrumute multe elemente din manga, inclusiv text în fundal și panouri. De exemplu, un opening poate folosi panouri manga pentru a spune povestea sau pentru a dramatiza un lucru pentru un efect comic, lucru întâlnit în animeul Kare Kano.
Designul personajelor
Proporțiile corpului în anime provin de la cele ale corpului uman. Înălțimea capului este considerată baza proporției. Acestea pot varia, cât timp restul corpului rămâne proporțional. Cele mai multe personaje au o înălțime de 7-8 capete, în timp ce înălțimile extreme sunt situate în jurul a 9 capete.
Variațiile proporției pot fi moderate. Caracteristicile personajelor chibi sau super deformate prezintă un corp mic, disproporționat, comparativ cu capul. Câteodată anumite părți ale corpului, cum ar fi picioarele, sunt alungite sau scurtate. Cele mai multe chibi au o înălțime de 2 până la 4 capete. Unele lucrări anime cum ar fi Crayon Shin-chan ignoră aceste proporții. Este destul că indică un desen vestic. Exagerările sunt evidențiate de creșterea proporțiilor unor părți ale corpului.
Stilul de desenare al personajelor cu ochi mari este comun în anime și manga. Osamu Tezuka a fost inspirat de trăsăturile exagerate ale personajelor de desene animate americane precum Betty Boop, Mickey Mouse, și Bambi al Disney. Tezuka aflase că ochii mari permit presonajelor să arate emoții distincte. Când Tezuka a început să deseneze Ribbon no Kishi, prima serie manga pentru fetițe, acesta a exagerat mărimea ochilor în continuare. Într-adevăr, prin Ribbon no Kishi, Tezuka a inițiat un format stilistic care va fi urmat mai târziu de artiștii shōjo.
Desen al unui ochi in anime.
Culoarea este dată ochilor, particular corneei și puțin fundal. Acesta din urmă este obținut prin aplicarea unor umbre variabile ale culorilor. În general, un amestec de umbră ușoară, ton de culoare și o umbră mai intensă este folosit. Antropologistul cultural Matt Thorn afirmă că animatorii japonezi și cei care audiază anime-ul nu percep asemenea ochi stilizați ca mai mult sau mai puțin străini.
Totuși, nu toate anime-urile au personaje cu ochi mari. De exemplu, Hayao Miyazaki este cunoscută pentru personajele sale realiste, care au păr cu culori reale și care nu au ochii mari. În plus, mulți producători au fost cunoscuți pentru utilizarea ochilor mai mici. Acest design se apropie de arta japoneză tradițională. Unele personaje au ochi și mai mici, reprezentați prin puncte negre. .
O întreagă varietate de expresii ale feței sunt folosite de personaje pentru a exprima stări emoționale și gânduri. Anime utilizează un set diferit de expresii faciale comparativ cu cel al animației vestice.
8 expresii faciale in anime.
Alte elemente stilistice sunt de asemenea comune; deseori în anime-urile comice, personajele șocate sau surprinse vor interpreta o rlovitură frontalăr1;, prin care vor indica o expresie exagerată. Personajele mânioase pot avea un efect al unei rvener1; sau rstressmarkr1;, unde liniile pulsatorii reprezentând venele vor apărea pe frunte. Femeile nervoase pot lua un ciocan de nicăieri și să lovească pe oricine cu el. Personajele masculine pot să aibă sângerări nazale în prezența unei femei iubite. Acest concept este datorat grabei sângelui spre față într-o îmbujorare exagerată. Personajele rușinate pot să producă fie o picătură masivă de sudoare (care a devenit unul din stereotipurile cele mai recunoscute ale anime-ului) sau să se producă o îmbujorare vizibilă sub nivelul ochilor, în special ca o manifestare a sentimentelor romantice reprimate. Unele anime-uri, care au subiect politic sau alte subiecte serioase au abandonat aceste trăsături, cum ar fi Gundam Wing și Teknoman.
Tehnici de animație
Anime-ul este bazat pe animația tradițională. În timp ce anime-ul este considerat o parte separată de desenele animate, anime încă mai utilizează multiple imagini statice în succesiune rapidă pentru a produce efectul vizual animat. Ca toate animațiile, producția începe cu storyboarding, dublajul, designul personajelor, etc. mai sunt aplicate. Cu îmbunătățiri ale tehnologiei computerizate, animația computerizată mărește eficiența întregului proces de producție.
Anime este de obicei considerată o formă de animație limitată. Asta înseamnă că stilistic, chiar și în producții mai mari convențiile animației limitate sunt utilizate pentru a păcăli ochiul să creadă că vede mai multă mișcare decât este. Multe din tehnicile acestea sunt folosite când se lucrează cu limite bugetare.
Unghiul camerei, mișcarea acesteia și luminozitatea joacă un rol important în scene. Regizorii au de obicei discreția determinării privirii unghiulare pentru scene, particularizând la fundale. În adiție, camera unghiulară arată perspectiva. Aceștia pot să aleagă efecte cinematografice, precum zoom, prim-planul și vederea panoramică.
Anime are numeroase genuri tipice găsite în orice formă a mass-mediei. Asemenea genuri le includ pe cele de acțiune, aventură, povești pentru copii, comedie, drama, erotica(hentai), fantezie medievală, horror, dragoste și S.F. Cele mai multe animeuri includ diverse componente ale fiecărui gen, la fel și o varietate de elemente tematice. Prin aceasta, multe serii pot fi categorizate în multiple genuri. De exemplu,Neon Genesis Evangelion poate fi considerat ca apareținând genului post-apocaliptic, S.F, mecha și dramă.
Mai jos se poate observa o listă a genurilor majore care sunt specifice animeurilor și seriilor manga.
* Acțiune/Aventură se concentrează pe bătălii, războaie și competiție fizică. Artele marțiale, lupta cu armele sau orice altă acțiune sunt de obicei figurate. Exemple: Naruto,One Piece.
* Drama are un grad înalt de dezvoltare a personalității și teme emoționale. Multe din ele se concentrează pe complicațiile relaționale. Exemplu: Fushigi Yūgi, InuYasha.
* Bazate pe jocuri, acestea prezintă un anume joc. Exemplu: Yu-Gi-Oh!, Hikaru no Go.
* Horror folosește teme întunecate și/sau supranaturale. Exemplu: seriile Vampire Hunter D, Chrono Crusade.
* Science fiction constă în elemente futuriste, precum tehnologie din viitor și aspecte științifice ale acesteia. Exemplu: Ghost in the Shell, Royal Space Force: The Wings of Honneamise
* Progresive sau rFilmele artisticer1; sunt extrem de stilizate. Exemplu: Sayonara Zetsubō Sensei, 5 Centimeters Per Second.
Demografic
Aspectul demografic descrie vârsta celui care privește animeul.
* Shōjo este termenul japonez pentru rdomnișoarăr1; sau rfetițăr1;. De obicei sunt îndreptate spre vizionarea de către fete. Exemple: Kaleido Star, Fruits Basket, Mermaid Melody Pichi Pichi Pitch.
* Shōnen este termenul japonez pentru rbăiețelr1;. Exemple: DragonBall Z, Digimon.
* Seinen este termenul japonez pentru rbărbat tânăr r1;și include adolescenții. Exemple: Oh My Goddess!, Cowboy Bebop
* Josei este termenul japonez pentru rtânără femeier1;. Exemple: Gokusen, Honey and Clover.
* Kodomo este termenul japonez pentru rcopilr1;. Toate seriile pentru copii sunt incluse aici. Exemple: Hello Kitty, Hamtaro.
Tematică
* Bishōjo este termenul japonez pentru rfată frumoasăr1;, și un termen care desemnează toate personajele feminine frumoase. Câteodată confundat cu Moè. Examples: Magic Knight Rayearth or Negima.
* Bishōnen este termenul japonez pentru rbăiat frumosr1;, și un termen care desemnează orice anime ce prezintă băieți și bărbați eleganți și frumoși. Exemple: Fushigi Yūgi, The Wallflower.
* Sentai este, literal, rechipă de luptăr1; în japoneză. Se referă la orice serial care implică un supererou sau o echipă de supereroi. Exemple:Cyborg 009, Voltron.
* Robot/Mecha face referire la roboți. Exemple: Mobile Suit Gundam, Mazinger Z
* Ficțiune apocaliptică și post-apocaliptică se confruntă cu o lume post-apocaliptică. Exemple: Fist of the North Star, Nausicaä of the Valley of the Wind.
* Magical girl(Mahō shōjo) este un subgen al shōjo, cunoscut pentru poveștiile cu "Magical Girl". Exemple: Sailor Moon, Cardcaptor Sakura.
* Magical boy(Mahō shōnen) este echivalentul masculin al Mahō Shōjo. Exemple: D.N.Angel, Fullmetal Alchemist
* Moé face referire la personajele cu comportamente naive, slabe sau drăguțe. Într-un fel, nu sunt pe de-ntregul independente. Exemple: A Little Snow Fairy Sugar.
* Expertiza este specializată cu un anumit subiect în fundal. Acestea variază de la sporturi, arte și gătit. Exemple: Eyeshield 21 cu fotbalul sau Yakitate!! Japan cu coacerea pâinii.
* Lolicon ("Complexul Lolitei") este sexualizarea personajelor feminine tinere, numele venind de la personajul titular al lui Vladimir Nabokov, Lolita. Exemplu: Kodomo no Jikan
* Shotacon ("Complexul Shōtarō ") este sexualizarea unui personaj masculin tânăr, numele venind de la copilul actor din Gigantor(Tetsujin-nijūhachi-gō). Exemplu: Papa to Kiss in the Dark
* Harem este un gen care se concentrează pe un personaj masculin înconjurat de dragostea mai multor personaje feminine. Tipic, bărbatul locuiește cu cel puțin o femeie. Exemple: Ranma ½, Love Hina.
* Harem inversat este genul care inversează sexul în harem, unde un personaj feminin este implicată în acțiuni romantice alături de bărbați. De obicei nu este un Shōjo sau anime Josei. Exemple: Ouran High School Host Club, Fruits Basket.
* Prietena magică este mai bine echivalat cu termenul Prietenă exotică. Acest gen se concentrează pe relația romantică dintre un bărbat și cel puțin o femeie cu origini extraordinare cum ar fi extraterestră (Tenchi Muyo!, Urusei Yatsura), supranaturală (Oh My Goddess!) sau tehnologică (Chobits). De obicei considerată subgen al haremului.
* Ecchi este termenul japonez pentru sexualitate indecentă, derivată din pronunția japoneză a literei rHr1;, (originea acestui termen nu este prea bine cunoscută, nici măcar în Japonia. Umorul sexual poate fi prezent. Exemple: Oruchuban Ebichu, He Is My Master.
* Hentai este termenul japonez pentru ranormalr1; sau rperversr1;. Este sinonim cu pornografia, cum conținutul hentai constă în aceasta. Exemple: La Blue Girl, Bible Black.
* Yuri(Shōjo-ai) este echivalentul japonez al rdragostei dintre feter1;(girls-love), concentrându-se asupra dragostei dintre două personaje feminine. Este de obicei înlocuită de termenul These focus on love and romance between female characters. Yuri este la fel ca Shōjo-ai, însă câteodată implică personaje mai în vârstă sau activitate sexuală explicită. Exemple: Revolutionary Girl Utena, Kannazuki no Miko.
* Shōnen-ai este echivalentul japonez al rdragostei dintre băiețir1; (boys-love). Acestea se concentrează pe dragostea dintre două personaje masculine. Termenul este eliminat în Japonia datorită celeilalte semnificații, aceea de pederastie, și este înlocuită de "Boys Love" (BL). Exemple: Loveless (manga), Gravitation (manga)
* Yaoi este ca și rShōnen-air1; , însă de obicei implică personaje cu activitate sexuală explicită. Exemplu: Sensitive Pornograph
Distribuire
În timp ce anime-ul intrase în magazinele dinaintea Japoniei anilor 60, a cunoscut o creștere în exportul cultural din timpul expaniunii pieței între anii 1980-1990. Piața anime pentru Statele Unite ale Americii singură rvalorează aproximativ 4.35 miliarde $, conform Japan External Trade Organization.r1; Anime fusese un succes comercial în Asia, Europa și America Latină. De exemplu, jocul video Saint Seiza a fost lansat în Europa datorită popularității showului, chiar și după ani de la încetarea transmisiei acestuia.
Companiile de distribuție anime organizează licențele și distribuirile materialelor anime. Anime-ul licențiat este modificat de distribuitori prin dublajul în limba țării și subtitrând melodiile japoneze. Utilizând un tipar de distribuire asemănător Hollywood-ului, lumea este divizată în cinci regiuni.
Unele editări ale referințelor culturale pot să apară pentru urmarea mai eficientă a referințelor culturii non-japoneze. Anumite companii pot să îndepărteze orice conținut inacceptabil, conform legii domestice. Acest proces de editare a fost utilizat foarte mult în trecut (ex. Robotech), încă folosirea sa a fost refuzată datorită cererii de anime-uri în forma lor originală. Această ratingere ușoarăr1; a devenit favorita celor care erau nefamiliarizați cu anime. Utilizarea acestor metode sunt evidențiate cu succes de Naruto și programul de blocare Adult Swim al Cartoon Network, ambele care execută editări minore.
Sosirea DVD-urilor a făcut posibilă includerea multiplelor limbi într-un singur produs. Acest lucru nu s-a întâmplat și cu casetele VHS, în care un fișier VHS era folosit în mod separat și fiecare casetă VHS costa cât un DVD. rAtingerea ușoarăr1; se aplica lansărilor DVD, datorită faptului că includeau versinea dublată și originalul japonez subtitrat, fiind tipic needitat. Anime-ul editat pentru televiziune este de obicei lansat de pe DVD needitat, cu toate scenele intacte.
Rețelele de televiziune transmit regulat programul tv. În Japonia, rețele majore naționale, cum ar fi TV Tokyo fac acest lucru regulat. Stațiile de emisie regionale mai mici transmit anime sub ultra frecvență. În Statele Unite ale Americii, televiziunile prin cablu cum ar fi Cartoon Network, Disney, Sci-Fi și altele își dedică o parte a timpului pauze pentru anime. Sony a pus bazele pentru Animax și canalul Jetix al Disney, pentru emisia animeurilor în multe țări ale lumii. Anime Central emite doar în Marea Britanie. Deși este o încălcare a drepturilor de autor, unii fani adaugă subtitrări proprii la unele anime-uri. Acestea sunt distribuite ca fansubs. Implicația etnică a producerii, distribuirii sau urmăririi fansubs sunt subiecte foarte controversate chiar dacă grupurile fansub nu au nici un profit. Odată ce seria a fost licențiată în afara Japoniei, aceste grupuri de obicei încetează distribuția lucrărilor. Într-un caz, Media Factory Incorporated ceruse ca nici un material de-al lor să fie sursă fansubs, lucru respectat de comunitatea respectivă. În alt caz, Bandai le mulțumise celor ce se ocupau cu fansubs pentru rolul lor în popularizarea serialului The Melancholy of Haruhi Suzumiya în lumea vorbitoare de limbă engleză.
Internetul jucase un rol semnificativ în expunerea anime-ului dincolo de Japonia. Înainte de anii 90, anime-urile aveau o expunere limitată dincolo de granițele Japoniei. Coincidența face că, odată cu creșterea popularității Internetului, anime-urile au cunoscut aceeași expansiune. Combinarea comunităților Internetului și cantitatea de materiale anime în creștere, de la video la imagini, au contribuit la creșterea fancluburilor anime. Pe măsură ce Internetul cunoaște expansiunea, reclamele de pe Internet cunosc o creștere a revenues de la 1.6 miliarde yeni la peste 180 miliarde între 1995 și 2005.
Distribuire în afara Japoniei
Asia
Animația japoneză este foarte populară în țări precum Taiwan, Coreea de Sud și Asia de Sud unde, de exemplu, seria pentru copii Doraemon s-a extins în Thailanda și Filipine, egalând seriile Pokémon.
America Latină
În America Latină anime-ul a fost distribuit în decada anului 1970, în Mexic și Argentina cu seriile Heidi, Princesa caballero, Candy Candy și Meteoro. Multe alte creații anime precum Les seguirían Kimba, El León Blanco, Mazinger Z, Robotech au fost difuzate de programele latin-americane. Spre 1990 anime-ul a câștigat popularitate prin seriale precum Saint Seiya, Sailor Moon, Ranma 1/2 și seriile saga Dragon Ball și mai târziu Pokémon, Card Captor Sakura și Yu-Gi-Oh. Distribuitorii erau Locomotion, Fox Kids, Cartoon Network. Actualii distribuitori latin-americani sunt Animax, (succesorul lui Locomotion, loc care a fost cumpărat pentru Sony), Cartoon Network și Etc...TV în Chile.
Europa
Anime-ul a fost difuzat în Europa: Spania, Italia și Franța suferind de o "invazie pacifistă". Într-adevăr, primul anime transmis în Franța a fost seria Ribon no Kishi și Kimba, El León Blanco, însă importul masiv abia începuse doar după succesul seriei UFO Theft Grendizer, predată în 1978. Televiziunea programatoare a anime-ului este un fenomen recent în Germania. Prima serie de transmisii în Germania de Vest a constat în Speed Racer în 1971, Captain Future în 1980, însă cu slabe succese, datorită acuzelor de violență exagerată și nepotrivită pentru copii. În aprilie 2007 România, Ungaria și Republica Cehă au lansat postul Animax, canal ce emite anime-uri 24 de ore.
adica mai pe scurt : anime nu este un desen animat pentru copii ( decat daca e planuit asa ). E foarte greu de realizat. Story-urile sunt foarte interesante, adica exista story ... nu e pur si simplu ceva stupid per episod.
Despre Anime
) ... si semnu nazistilor la ichigo din Bleach(CLOR) 
Navigare
Home
Yahoo! Messenger
Media
Informatii
Divertisment
Membri
Conectare
Conectare
Utilizatori Conectaţi